După o analiză exhaustivă a legislației actuale privind societățile cu răspundere limitată (SRL) din România, am ajuns la o concluzie alarmantă: orice persoană, inclusiv un analfabet, poate fi numită administrator la o astfel de societate. Această problemă poate avea consecințe grave pentru firme și pentru economia în general, deoarece termenii foarte neclari din lege permit oricui să accepte mandatul de administrator, cu toate obligațiile și responsabilitățile care decurg din acesta. În acest articol, vom analiza dilema dintre obligația și necesitatea de a avea studii pentru a deveni administratorul unei SRL, și vom explora cum această problemă poate afecta încrederea în sistemul de afaceri.
Adminstrator firma numit în actul constitutiv al SRL-ului
Pentru a înțelege mai bine această problemă, trebuie să facem distincția între administratorul numit prin Actul Constitutiv al firmei și cel care ocupă o funcție de administrator într-o societate comercială în conformitate cu contractul individual de muncă. Vom concentra atenția pe primul tip de administrator, care poate, dar nu este obligat să fie și salariat al societății.
Conform Legii 31/1990 privind societățile comerciale din România, nu există o obligație explicită ca administratorul unei SRL să aibă studii superioare sau să fi absolvit o anumită formă de învățământ. Aceasta reprezintă o lacună serioasă în lege, deoarece administratorul are rolul crucial de a reprezenta interesele societății în fața terților, conform Actului Constitutiv.
Consecințele unor administratori nepregătiți
In Legea 31/1990 privind societatile comerciale, nu reiese obligatia administratorului de a absolvi o forma de invatamant (nici macar de a incepe). Este o scapare foarte grava a legii, administratorul fiind acela care reprezinta interesele societatatii in limitele conferite prin Actul Constitutiv.
Unul dintre cele mai grave aspecte ale acestei probleme este faptul că firmele cu administratori nepregătiți au fost în trecut înregistrate ușor în scopuri de TVA, înainte de modificările legislative din februarie 2015. Această situație a creat oportunități pentru abuzuri și evaziune fiscală, având în vedere că administratorii nepregătiți nu înțelegeau cu adevărat implicațiile fiscale ale afacerilor.
Cu toate acestea, acum legislația este mult mai strictă, și aceasta a dus la excluderea unor astfel de firme de la înregistrarea pentru TVA. Acest lucru a generat confuzie și frustrare pentru unii administratori și proprietari de afaceri care, în trecut, se bazau pe această practică.
