Angajatorul meu mă obligă să-mi fac PFA. Care sunt implicațiile legale și fiscale?
Obligarea unui salariat să își înființeze PFA pentru a continua activitatea este, în esență, o formă de evitare a raportului de muncă și poate avea consecințe legale atât pentru „angajator”, cât și pentru persoana fizică (PFA-ul). Legea impune o distincție clară între munca salariată (dependență) și activitatea independentă (PFA).
🔎 Ce spune Codul Fiscal (art. 7 pct. 3 și Normele aferente):
Pentru ca o activitate să fie considerată independentă, trebuie să îndeplinească cel puțin 4 din următoarele 7 criterii:
- Ai libertatea de a alege locul, modul și programul de lucru (toate 3 trebuie îndeplinite cumulativ);
- Ai libertatea de a lucra pentru mai mulți clienți;
- Asumi riscurile activității (nu ești plătit indiferent de rezultat);
- Folosești propriul tău patrimoniu (echipamente, birou, etc.);
- Prestezi activitatea prin efort propriu, intelectual sau fizic;
- Ești membru într-un corpul profesional reglementat (ex: CECCAR, CMR, Barou etc.);
- Ai libertatea de a colabora cu alți prestatori sau angajați.
Dacă NU sunt îndeplinite minim 4 condiții, atunci vorbim de muncă dependentă, iar raportul trebuie încadrat ca contract de muncă (Legea nr. 53/2003 – Codul muncii).
⚖️ Implicarea forțată ca PFA este riscantă:
Dacă autoritățile fiscale (ANAF sau ITM) constată că relația este de fapt una de subordonare, pot recalifica veniturile ca venituri salariale și impune retroactiv:
- Impozit pe venit
- CAS + CASS
- Contribuție asiguratorie muncă
- Penalități și dobânzi
PFA-ul poate răspunde personal pentru prejudiciile cauzate (răspundere nelimitată).